Creștinii ortodocși au dedicat ziua de sâmbătă pomenirii morților, în general, iar în special au consacrat acestui „act de iubire” sâmbetele „Moșilor” și cele din Postul Mare.
A da de pomană, adică a oferi milostenie pentru sufletele celor dragi care au trecut la Domnul este doar una dintre faptele bune pe care le poți face pentru ei.
Pomana: Atunci când oferi de pomană, sufletul celui adormit simte dragostea ta și bucuria celui care primește darul. Milostenia nu este doar materială. Poți închina orice faptă bună memoriei celor adormiți.
Pomenirea: Amintește-ți de cei adormiți și menționează-i în rugăciunile tale zilnice, trece-i în pomelnice la Sfintele Liturghii. Despre obiceiul de a face rugăciuni de mijlocire pentru cei adormiți găsim menţionări la Sfinţii Părinţi şi Scriitori bisericeşti încă din secolul al II-lea.
Cinstirea: Menține vie memoria bună a celor care au plecat. Ai grijă de mormintele lor, du mai departe numele, proiectele și faptele lor bune. Nu lăsa să se stingă binele lucrat de Dumnezeu prin ei.
Legătura vie: Nu îi numi morți, ci adormiți, trecuți la cele veșnice, așa consideră creștinul. Cel drag a trecut la Domnul, nu a dispărut. De aceea păstrezi o legătură vie cu el prin toate cele amintite mai sus.
Pomana, pomenirea, cinstirea nu sunt doar ritualuri de cult, ci dovezi ale relației vii de iubire care trece dincolo de mormânt. Biserica este vie.
„Cei adormiți ştiu ce facem pentru ei şi simt când îi pomenim cu dragoste, punem lumânări şi flori pe mormânt şi sărutăm sfânta cruce cu nădejdea învierii celei de obşte” – Patriarhul Daniel.
